pentru prima oara ma simt fara tara fara motive fara nimic ma simt in vid si parca nici vid nu este , sunt obosit sunt obosit de ideei de notiuni de vorbe de fapte de tot , sunt la limita nebuniei crunte la limita de jos a paharului spea plin sau prea satul de mojiciile din el , nici eu nu stiu unde sunt , parca ar fi poarta 67 din aeroport , ma simt de paca am mancat toata viata biscuiti cu mustar , sa ma fut , imi pierd si ultima urma de dorinta de a face ceva pentru semeni pentru tara si pentru mine , stau si ma gandesc de multe ori ce la insufletit pe un bratianu sau p e un iorga sau pe eminescu , ce lea dat puterea sa suporte durerea zilei in care scarbavniciile au abuzat cu dezinvoltura de tot ce are tara asta sfant , sper sa gasesc acel strigat interior pe care ei lau avut sper sper sa nu fiu doborat si coborat in necunoasterea crasa a vremurilor noastre tulburi .

"mucegaiul mintii unora nu inobileaza asa cum am crede"