ieri ma gindeam sa scriu ceva dar nu eram negru pe nimic base nu ma mai boc nu ma mai doar aparitia de duminica noapte a lui vadim ma facut putin sa plang si sa adord de parca cineva imi spunea o poveste cu capcauni ilene cosanzene si basi frumosi.
azi nu am mai rezistat si am venit sa vomit tot ce era de vomitat de peste saptamana dar ca sa nu va plictisesc o sa o vomit pe scurt numai bucati ca sunt zgarcit acum :

- "Cod roşu" pentru România, în economie, politică şi societate ca macroul galben a terminat pai ce pestele meu
- la ocnele mari se fac impachetari si felatii cu saramura pentru doritori merge si varza
- francezii sau saturat si trimit tiganii acasa ar trebui sa ne saturam si noi si sai trimitem la francezi acasa
- Absolvenţii de specializări neacreditate marca „Spiru Haret” pot dormi liniştiţi de parca nu as fi dormit linistit pana acuma ca de si eu la spiru fusasi si vorba aia sa ales prafu de spiru nu de mine hi hi hi ce este frumos e ca spiristi siau luat toti studentii iau amestecat intro baza unica ia dat lu abramburica sa faca un labirint ca sai descoasa nota 20 deci la spiru se face scoala - scoala vietii
- daca base pleaca PDLul se scufunda precum independenta lovit de PSD pe partea stanga -incendiul produs provoaca pagube iar lenutele se duc la fund sau se dau la fund sau sio dau la fund
- dupa zece ani cu putin poate ne alegem cu mai putzin
- deci sa dovedit stintific ca sa faca menaj barbatul trebuie laudat asa ca mai bine lasatio moarta preferam berea
- si dovada ultima a vietii mele pe care incerd de nenumarate ori sa o vomit tuturor "FILOSOFIE DE VIAŢĂ. Sociologul Carl Honoré, autorul cărţii „Elogiu Lentorii”, are o concepţie de viaţă simplă: şi la muncă, cât şi în viaţa de zi cu zi, lucrurile trebuie luate uşor. Carl Honoré este printre puţinii specialişti care au avut curajul să pună sub semnul îndoielii cultul vitezei. El prevede chiar un trend mondial, în care se vor pune frâne serioase ritmului rapid care ni se impune în acest moment. Sociologul a explicat pentru „Evenimentul zilei” care sunt avan tajele unui stil „slow” la locul de muncă. Interviul a fost intermediat de Editura Publica, reprezentanţii scriitorului în România. EVZ: Cum ar trebui să privim locul de muncă din perspectiva „mişcării slow”?Carl Honoré: Este foarte adevarat că atunci când vrem să încetinim ritmul la locul de muncă devine foarte greu de pus în practică. În mare parte, pentru că problema este tabuul cultural foarte puternic antiîncetinire, deoarece trăim într-o eră şi o cultură „fast forward”. De aceea, multora dintre noi ne este ruşine să încetinim pentru că am putea fi desconsideraţi de către colegi sau şef. Însă trebuie să fim orientaţi spre calitatea
şi nu cantitatea acţi u nilor pe care le întreprindem. Să luăm un exemplu des întâlnit la locul de muncă: ni se cere un slalom printre activităţi. Rezultatul: neproductivitate! De aceea, ca să faci o prezentare - să spunem - ţinând cont că aveţi deschis YM, telefonul mobil, telefonul fix, paginile pe care navigaţi, la care se adaugă zumzetul colegilor de bi rou, va dura patru ore, în loc de 90 de minute! Cei de la compania
Hew lett Packard ne avertizează că aşazisele „întreruperi electroni ce”, de tipul celor pe care le-am enumerat mai devreme, cauzează o scădere de 10 puncte a nivelului IQ-ului din tim pul serviciului. De două ori mai mult decât efectul pe care-l cauzează consumul de marijuana. Gătitul este o metodă extraordinară de relaxare Ce le recomandaţi oamenilor în timpul concediilor astfel încât să se bucure de o vacanţă bine meritată? Un alt simptom al culturii “fast forward” este că nu ne mai putem bucura pe deplin de vacanţele noastre. De multe ori, dăm vina pe locul de muncă, el fiind cauza agitaţiei şi stresului cotidian. Însă, de seori, aceste lucruri negative vin din interiorul nostru. Aşa că, inclusiv în vacanţă, mulţi dintre noi, departe de job şi de şef, simt nevoia să alerge în sus şi în jos şi să facă cât mai multe lucruri într-un timp cât mai scurt. Cred că ar trebui să îmbunătăţim relaţia greşită pe care o avem cu timpul şi ar trebui să privim altfel lucrurile: suntem într-o cursă continuă contracronometru, cât mai multe lucruri într-un timp cât mai scurt. Cu alte cuvinte, ajungem să punem cantitatea înaintea calităţii. Ce le recomandaţi celor care muncesc foarte mult? Cred că oamenii reacţionează în mare parte la fel. Cei care lucrează prea mult cochetează cu ideea de a încetini ritmul însă cred că le este teamă să facă acest lucru. Unii cred că vor fi nevoiţi să re nunţe la carierele lor şi vor părăsi oraşul pentru a creşte morcovi la o fermă de ţară. Însă nu e cazul să gândească astfel! Poţi fi „lent” oriunde vrei. „Lentoarea” este o stare de spirit! Odată ce te încrezi în această stare de spirit, vei vedea că ai de câştigat! Le recomand tuturor să facă pauze la prânz, să iasă la plimbare jumătate de oră sau să meargă în parc să citească o carte ori, pur şi simplu, să admire natura, lumea, fără să facă nimic. Eu, de exemplu, am redescoperit bucuria de a găti! Este o metodă extraordinară de relaxare şi în plus, evit „junk foodul”. Care sunt consecinţele unei activităţi „fast forward” ? Uitaţi-vă la explozia de boli cauzate de stres, dependenţa de cofeină şi alte stimulente care ne „ajută” să ducem o zi la bun
sfârşit. Uitaţi-vă la problemele de natură psihologică cu care se luptă din ce în ce mai mulţi oameni. Un alt aspect de care trebuie să ne îngrijim este hrana, şi în special la birou, unde mâncăm din ce în ce mai prost. Predomină alimentaţia de tip fast-food care generează obezitate. Ritmul acesta „fast foward” distruge bucuria de a trăi viaţa pe îndelete. Face ca totul să devină superficial. Facem atât de multe lucruri însă ne lipseşte cu desăvârşire bucuria de a face ceva cu adevărat. Ajungi să treci prin viaţă, în loc să o trăieşti! Boala este felul în care corpul nostru ne spune: „În ce tineşte!”. „Acum am timp să le fac pe toate şi nu le fac în grabă” Ştiu că aţi fost adeptul vitezei. Ce v-a determinat să vă schimbaţi atitudinea? Da, am fost, însă m-am schimbat definitiv. Înainte încercam să fac cât mai multe lucruri într-un timp cât mai scurt. Era vorba despre viteză şi cantitate. Mă simţeam mereu grăbit. Acum privesc altfel lucrurile: le fac pe rând, dedicându-mi timp pentru fiecare în parte, încercând să fac totul cât se poate de bine, nu cât se poate de repede. Prima schimbare a fost o eliberare: nu mă mai simţeam „prins”. Acum am timp să le fac pe toate şi nu le fac în grabă, deşi duc o viaţă „plină”. Nu este un paradox. Este vorba despre găsirea acelui echilibru în viaţă. Am învăţat să spun „Nu” în viaţă, tocmai pentru a nu mă aglomera. Este foarte important în munca voastră să faceţi acest lu cru! Un alt lucru important este să deveniţi eficienţi. Puteţi face asta aplicând o serie de reguli simple. Preţ de o oră pe zi, concentraţi-vă doar aspura unui „task”, însă cu toate gadgeturile închise. Faceţi lu crurile pe rând, nu treceţi dintr-o activitate în alta fără să o încheiaţi pe prima. Lucraţi mai puţin. Ţările nordice continuă să aibă cel mai scurt program de lucru. Cu toate astea, au cele mai competitive economii
. Plecaţi acasă când terminaţi trea ba. Faceţi-vă timp pentru prieteni noi sau consolidaţi prieteniile mai vechi. Cu cât interacţionaţi mai mult, cu atât faceţi timpul la locul de muncă mai atractiv. Prac ticaţi o activitate, sport sau hobby „lent”: yoga, cititul, masajul, desenul, împletitul. CARTE DE VIZITĂ Ambasador al conceptului de lentoareCarl Honoré s-a născut în Scoţia şi a crescut în Canada. După ce a absolvit Universitatea din Edinburgh, a îmbrăţişat meseria de jurnalist. Începând din 1991, a transmis articole din Europa şi America de Sud (timp de trei ani a fost reporter la Buenos Aires). Reportajele lui au apărut în publicaţii ca: „The Economist”, „Observer”, „American Way”, „National Post”, „Globe and Mail”, „Huston Chronicle” şi „Miami Herald”. „Newsweek” l-a denumit „ambasadorul internaţional al lentorii”. Sociologul trăieşte la Londra împreună cu soţia sa şi cu cei doi copii, într-un cartier care şi-a câştigat reputaţia de „Valea Lentorii”. " deci ca sa intelegeti sunt satul de viteza si ma relaxez in bucatarie , fumez pipa si ma delectez cu bauturi cat se poate de fine daca nu exista mai trag si o bere ca oameni suntem deci incaodata neuroni mei jubileaza de tri ori hip hip ura hip hip ura hip hip ura in plm de treaba